Nu vreau sa Fat-Frumos!

Nu mi-a placut niciodata! Nu, nu si nu! La categoria asta, sunt Fetitacarelaluatpenuinbrate (cu cratima de rigoare, intre “l” si “a” si in pofida faptului ca imi place muuult mai mult Fetitacuchibrituri :-)  ). Fara Fat-Frumos, dom’le! E atat de Fat si de Frumos, incat nu-l vreau. E prea dulceag si eu nu ma prea dau in vant dupa prea mult dulce. Prea le stie el pe toate, prea “creste intr-un an, cat altii in zece”. “Prea” e prea mult…Plus de asta, e atat de fals…Dumnezeule! Nu degeaba e basm. Am noroc ca nu ma numesc Ileana si nici Cosanzeana, ca altfel, daramam dit’ai mitu` (da, Diana…ca mare putere de convingere ai tu!). Si avea si cal alb. De aici s-a mai rupt inc-o data firu`, pt ca eu mi-s fan Black Beauty… 

Iubeam basmele. Le citeam sub plapuma, la lumina unei lanterne, pt ca era 2 dimineata, ai mei parinti nu isi puteau lasa odrasla sa stea treaza pana la ora ‘ceea si ma adaptam cum puteam, nereusind sa las cartishica din mana. O mie sapte’spe basme din toate colturile lumii; le stiu pe toate! … cred… Ma dau si eu cocoasa, acu`, ce? :)) Pot! E blogu` meu si pot sa aberez si sa ma umflu in pene cat vreau. Sac!

Sa lasam insa, penele de’o parte si sa revenim la puf… Eh,da! Exact asa imi parea: prea blond cu ochi prea albastri – retinem si aici perioada Black Beauty -, prea romantat – MACAR de` l-as fi auzit o data cantand o romanta -, prea puf…si unde-i puf e si bluf…prea uns cu toate alifiile – deci slinos -. Si cu tot Fatu` si Frumosu` intalnit prin basme, de prin lume adunate si citite...ete` ca nu mi-a intrat la pipota! Nu a pushcat, cum ar zice ardelenii :-) (nu stiu daca o spun toti, insa cei doi ardeleni preferati ai mei folosesc expresia).

Nu vreau sa zic “nu exista Fat-Frumos” … you neva` know (...and maybe that's why you'll drink in the morning...)…Dar nu pentru mine. Mie mi-a placut si inca imi place Robin Hood. El, da! Suficient de barbat, incat sa poarte colanti! … si mai era si bandit caritabil pe deasupra. O sa ziceti…”eh, da…da` lasa ca si Fat-Frumos mai ajuta o furnicutza, mai arunca un pestisor auriu inapoi in apa (asta o face si Bula…deci…), mai adapa niste oratanii din ograda Sf. Vineri… ”…da` era egoist. Scopu` lui era de a ajunge langa/sub/peste/intre/in fustita Cosanzenei. Deeeeci…si fustangiu (Dumnezeule, ce-l mai manjesc pe sarmanu` :)) ). Robin Hood, in schimb, nu era bandit numai pentru propria placere si razbunare; avea un scop mult mai frumos si de “jos palaria!”, omu`… Mai facea si caterinca in timp ce le jefuia calestile nobililor (inca un punct in plus fatza de Fatu`, pt umor … pe care l-a castigat pe jumatate de cand a inceput sa poarte colanti…). Ca s-a ales si c-o domnita, ulterior, bravo lui! Era si cazu` … altfel intram la banuieli cu atatia barbati prin preajma-i…

Si ca tot veni vorba de umor (umor? unde? am zis ceva amuzant pana acum??????!!! Diana! ), am sa mai profit si eu un pic de al meu … intr-un fel un pic mai sadic (o sa si exagerez, bineinteles…cum altfel?):
Fat-Frumos, atunci cand taia unul din capetele Zmeului/Balaurului, cresteau zece la loc… Nu cred ca v-ar placea sa stiti pe cineva cu o asemenea abilitate pe langa voi. Daramite sa va mai si angajati intr-o lupta corp la corp cu el…Nu cred ca ati vrea sa va creasca zece alte chestii in loc de … o chestie… (si cu asta, l-am facut si ruda cu Ciomu. Outch! This really hurt!)

Ha-ha-hiii...!Ha-ha-ha!....(nu-i atat de amuzant, inceteaza!)

Deci, revenind la indemanatul posesor al arcului cu sageti din padurea Sherwood…poate exista presarat ici-colo, in ziua de azi, dar cred cu tarie ca a existat atunci, in toata verdea-i splendoare, cu oricat de multa sau putina acuratete i-ar fi fost prezentat profilul prin balade si alte trestii. Am cel putin o baza reala.

Cat despre Fat-Frumos nu pot sa zic decat ca … n-a fost si nici n-o sa fie… ca de` ar fi… nu ca s-ar mai povesti, da` ar fi vai sh’amar de povestea lui!