23 februarie, 2009

Iman Maleki



Chiar si ca fotografie ar putea castiga mai orice premiu, destul de lejer. Insa...surpriza! Sau...tah-daaah!! :)) nu este o fotografie! :-) Se numeste "Emigrant" si este unul dintre extraordinarele tablouri ale pictorului realist iranian, Iman Maleki,  ucenic al celui care este considerat cel mai bun pictor realist iranian, Morteza Katouzian. Ma gandesc numai la grandoarea pasiunii pe care a pus-o in fiecare umbra creata, in fiecare fir de par, in fiecare interactiune pensula-culoare-panza... Scalda totul intr-o lumina atat de calda si imbatatoare... Nu e nimic mai hipnotizant si acaparator decat arta care iti vorbeste... Si nu cred ca ma va contrazice nimeni cand spun ca arta lui Iman Maleki o face in cel mai sublim stil posibil... In picturile lui veti mai observa si pasiunea lui pentru carte...sau mai bine-zis pentru lectura si modul inedit de a o pune in valoare.

M-am impiedicat de arta lui acum mai bine de un an juma'te, poate chiar doi si imi pare rau ca nu imi mai amintesc cu exactitate circumstantele in care am facut-o, insa important e ca am ajuns sa impartasesc si cu voi din bucuria pe care am avut-o descoperindu-i lucrarile. Sunt sigura ca si voi il veti aprecia, chiar daca, poate, unii dintre voi nu sunt chiar pasionati de genul asta de arta. :-) 

Plecaciune, maestre!

 


19 februarie, 2009

Matrioshka


Stand pe scaunul mult prea aglomeratului microbuz si privind pe frantura de geam mult prea ingust, am inceput sa derulez cu ochii deschisi. I-am vazut pe toti in chip de papusi rusesti. Nici mai mult, nici mai putin. Ei, toti cei pe care i-am intalnit, cunoscut, iubit, cei cu care m-am culcat sau toti cei pe care doar i-am dorit. M-am jucat jocul asta pana acum...si o sa-l joc in continuare...Indraznesc sa cred ca nu sunt singura care il joaca. Si motivul pentru care am sa il joc in continuare este pentru ca nu am cum sa nu fiu curioasa...Curioasa sa stiu care e ultima, cea mai mica, cea mai ascunsa in interiorul celorlalte, cea la care nu poti ajunge decat desfacandu-le pe toate celelalte. Minunat e ca fiecare are un impact asupra ta. Fiecare dintre ele conteaza. Nu mai mult si nici mai putin...CONTEAZA. Asta e important. Fiecare te imbogateste in felul ei si iti contureaza firea. Fiecare e un moment de sinceritate, care, paradoxal, te indreapta catre un mare..de fapt mic... mister :-) All sincere moments lead you to a greater mistery :-)

Si pe masura ce desfac, mi-e imposibil sa nu ma intreb "Sa fie oare ultima Matrioshka?"

P.S.: in timp ce scriam asta, mi-am dat seama ca as fi putut face asemanarea si cu un bulb de ceapa :)) ...dar Matrioshka suna mai elegant :))

P.S.2: "ultima Matrioshka" e mamofonie? :))