21 februarie, 2010

Ce bine ca sunt!

Pentru a fi om cu scaun la cap, trebuie in printzip, sa ai unul sub tine. Scaun pe care, eventual, sa iti gasesti si echilibrul,si sa ti-l si mentii. Scaun, cu care trebuie, evident, sa te identifici. Sa fie scaunul pe care sa ti se para ca il cunosti din alta viata, scaun cu chipul sufletului tau.
Sunt scaun.
N-am vrut dintotdeauna sa fiu scaun.
Acum sunt.
Imi e bine scaun.
Scaun descentrat, pe s-ar putea sa ai senzatia ca nu te poti ... aseza :-), dar el e acolo, sub tine, chiar daca are sa te darame.
Poate am sa ajung sa imi doresc sa fiu si ulterior chiar sa ma prezit ca a fi fotoliu.
...niciodata canapea.