Stand pe scaunul mult prea aglomeratului microbuz si privind pe frantura de geam mult prea ingust, am inceput sa derulez cu ochii deschisi. I-am vazut pe toti in chip de papusi rusesti. Nici mai mult, nici mai putin. Ei, toti cei pe care i-am intalnit, cunoscut, iubit, cei cu care m-am culcat sau toti cei pe care doar i-am dorit. M-am jucat jocul asta pana acum...si o sa-l joc in continuare...Indraznesc sa cred ca nu sunt singura care il joaca. Si motivul pentru care am sa il joc in continuare este pentru ca nu am cum sa nu fiu curioasa...Curioasa sa stiu care e ultima, cea mai mica, cea mai ascunsa in interiorul celorlalte, cea la care nu poti ajunge decat desfacandu-le pe toate celelalte. Minunat e ca fiecare are un impact asupra ta. Fiecare dintre ele conteaza. Nu mai mult si nici mai putin...CONTEAZA. Asta e important. Fiecare te imbogateste in felul ei si iti contureaza firea. Fiecare e un moment de sinceritate, care, paradoxal, te indreapta catre un mare..de fapt mic... mister :-) All sincere moments lead you to a greater mistery :-)
Si pe masura ce desfac, mi-e imposibil sa nu ma intreb "Sa fie oare ultima Matrioshka?"
P.S.: in timp ce scriam asta, mi-am dat seama ca as fi putut face asemanarea si cu un bulb de ceapa :)) ...dar Matrioshka suna mai elegant :))
P.S.2: "ultima Matrioshka" e mamofonie? :))
