Ma trezesc in fiecare dimineata copil si imi petrec ziua jucandu-ma.Am invatat asta atunci, demult...si ma bucur ca nu a incetat sa ma suprinda si sa-mi placa nici pana in ziua de astazi.Ce va fi maine? Nici maine n-am sa ma opresc din joaca.E prea frumos! ...mi-e dor de bunica.Tare dor.Numai ea face acea placinta creata cu branza, in cuptorul ridicat cu propriile ei maini.Si, Duuuamne,cum framanta aluatul..cu maini crete- la fel ca placinta ce urma sa capete forma - si cu vesnicul zambet de pe buze.ASta trebuie sa fie!Asta e reteta unui fel de mancare ce te unge pe suflet: cea facuat cu suflet, din suflet, pentru suflet,cu lacrimi si surasuri stranse in ani de zile...Ea m-a invatat sa nu uit sa copilaresc. Cateodata, cand mai sta jos, langa soba de plita, cu obraji imbuhorati si sosete de lana, trase prin andrele tocite de vreme, as putea jura ca inca o vad copilarind. Plus ca are o statura si o atitudine minunata de shtrumf :))
Poate merg prea departe cu imaginatia...dar nu vreau sa ii pun limite..Ce-ar mai fi sa limitam SI imaginatia =)) Funnyyyy!! :-) Ar trebui sa se interzica limitarea imaginatiei!Daca nu...iti asumi riscul de a nu mai copilari, de a nu te mai juca cu degetele de la maini atunci cand te plictisesti si nu ai "jucarie" :-) Copilareala (exista cuvantul asta, oare? :-) ..daca nu...intelegeti voi si rusine sa-mi fie mie cu facultatea pe care am terminat-o:)) ), chiar si in doze mici, face seriozitatea mai putin sobra. Important e sa apara pe ici, pe 'colo in viata noastra.
Si culegeam musetel.Tot cu bunica.Atat de firav ... cand il apucam cu cele doua degete intinse sub forma unui foarfece si trageam in sus de "micuta palarie" pentru a o aseza in saculetul facut special pt. asa ceva, tot de bunica, bineinteles! :-)
Spun "micuta palarie", pt ca acum, crescand, am petalele mult mai bine infipte in miez si m-am mai colorat un pic in galben (in special in zona cavitatii bucale, de cand am inceput sa fumez:)) J.K. :-) ), asemeni unei flori de floarea-soarelui.In mintea mea este o stransa legatura intre aceste doua perfecte-imperfectiuni ale Creatiei (oricare ar fi ea...)
Si acum ma'ntreb: oare ce "palarie" o sa port peste cativa ani?
2 comentarii:
iubeste-ti in continuare soarele ... iar el iti va face palaria sa rodeasca ... :)
"Copilareala" pai cuvantu' asta daca nu exista trebuia inventat...
si sunt de acord - ca trebuie "practicata" in masa! :)
si mie mi-era frica ca o sa-mi zica cineva intr-o buna zi: "u should grow up!"... dar o sa vina si ziua aia. stiu eu!
Trimiteți un comentariu